Levente Balint blog

Meciurile importante ale campionatului ridică mereu o polemică palpitantă: ce este de fapt un derby? Este clar că nimeni nu poate trage o concluzie general acceptată. De aceea, apelăm la wikipedia, dicţionarul virtual care ne oferă răspunsuri la orice. Şi, în acest caz, cred că s-a găsit soluţia cea mai corectă. Nu cred că este nevoie de traducere: “In many countries the term local derby, or simply just derby (pronounced in British English as ‘dar-bee’ /dɑːbɪ/ and as ‘der-bee’ /dɚbɪ/ in North American English) means a sporting fixture between two, generally local, rivals, particularly in association football. In North America, “crosstown rivalry” is a more common term. (…)The phrase most likely originated from The Derby, a horse race in England, founded by the 12th Earl of Derby in 1780, since at least as early as 1840 ‘derby’ has been used as a noun in English to denote any kind of sporting contest. A local derby is just a sporting contest between local rivals.”

E clar? Şi, ca wiki să fie şi mai specific, dă câteva exemple de derby-uri din toată lumea. Când ajunge la România, iată ce apare:

* Eternal Derby – Steaua Bucureşti v Dinamo Bucureşti – Football
* Bucharest Derby – Steaua Bucureşti v Rapid Bucureşti – Football
* Bucharest Derby – Dinamo Bucureşti v Rapid Bucureşti – Football
* West Derby – UT Arad v FC Timişoara – Football
* Ploieşti Derby – Petrolul Ploieşti v Astra Ploieşti – Football
* Cluj-Napoca Derby – Universitatea Cluj v CFR Cluj – Football
* Moldovan Derby – Politehnica Iaşi v FC Vaslui – Football

Aşadar, nu doar Steaua-Dinamo este derby în România. Şi este derby etern sau derby de Bucureşti, nu este “de România”. Este drept că este meciul care aparent atrage cel mai mare interes, stârnit şi de media, fireşte, în ultimii 25 de ani, din moment ce toate instituţiile de presă influente sunt în Bucureşti şi jurnaliştii au simpatiile lor. Dar nu este unicul derby.

După ce schelele i s-au prăvălit lângă mare, Zorba exclama fericit: “Ai văzut o prăbuşire mai frumoasă?”. În anii ‘80, eşecurile Realului aveau ceva special. De pildă, în minutul 90 al returului semifinalei cu PSV, Hugo Sanchez nimerea transversala cu o “foarfecă” minunată. “Quinta” lui Buitre avea poezie, farmec şi grandoare. Ieri seară, Real s-a prăbuşit ca o doamnă machiată pe care a prins-o ploaia la un garden-party. Neimpresionant. Fără glorie.
Real a primit ce a meritat. Să fim serioşi. Lyon a jucat fotbal trei reprize din patru. În prima parte a meciului de ieri iureşul Realului a fost din inerţie, heirup tipic pentru orice echipă pe care “publicul o împinge de la spate.” Restul a fost tăcere, arta lui Puel şi revolta lui Pjanic, colegul lui Supic de la naţională. Ce mică e lumea! Ce mic pare şi Realul, astăzi, o zice un “atletist” convins. Lyon a făcut ce trebuia să facă, a jucat fotbal, nu s-a gelat, nu a făcut prezentări cosmice în vara anului trecut. De fapt, de ani de zile, Lyon face mai multe în Europa decât Real. Urmăriţi statisticile ultimilor cinci ani, să văd dacă mă contraziceţi.
Dar cine suntem noi să ironizăm Realul? O maşină de marketing, de lumină, de sclipici… Dar Champions League merge mai departe. Eu rămân cu transversala lui Hugo Sanchez şi cu disperarea lui Raul. Omul ăsta chiar nu merită o astfel de bătrâneţe.

“Totul a fost un fâs”, exclamă cineva pe blogul clubului. “Ne vom bate la retrogradare”, zice cineva, tot acolo. Oameni buni, ce se întâmplă? Este adevărat că nu suntem Barcelona, nici măcar Dinamo Zagreb (prietenii ştiu de ce). Dar de unde atâta nihilism şi resemnare când suntem la trei puncte de primul loc?!
Sigur, s-au investit multe speranţe. Încă nu s-a obţinut un trofeu. Dar, totuşi, în 2009 s-au obţinut cele mai bune rezultate din istoria clubului!
Am pierdut la Rapid. Cu mult ghinion. Sigur, am câştigat cu Iaşul la fel, cu noroc, în ultima secundă. Dar sunt lucruri care fac parte din fotbal. Ce să mai spună Dinamo, care face egal cu Ceahlăul şi CFR, care pierde la Galaţi? Cum am fi reacţionat dacă nu băteam acasă Ceahlăul? Apropo, noi am făcut 3-3 la Galaţi şi tot atmosferă de “Apocalypto” era prin forumuri, bloguri, site-uri…
Să fie clar un lucru. Nu vreau să zugrăvesc în culori ideale o situaţie care nu este perfectă. Însă e prea mult negativism. În fond, uitaţi-vă în clasament cum s-ar schimba lucrurile dacă batem duminică pe Unirea Urziceni. Este chiar imposibil?

Dacă britanicii ignoră de decenii bune fenomenul DM, nemţii apreciază munca pe care Gore şi compania o depun din 1980 încoace. Nu e de mirare. Beatles a început la Hamburg, nu? De fiecare dată când Depeche ajunge în Germania e sărbătoare naţională. Săptămâna trecută, la premiile Echo, cele mai importante din industria muzicală germană, DM a primit distincţia de cea mai bună trupă internaţională. Peste U2.