Levente Balint blog

Potrivit unui studiu făcut de UPC, românii sunt fani Andreea Esca şi Raluca Arvat Asta îmi confirmă faptul că românii sunt destul de devotaţi în ceea ce înseamnă stelele media (nu spun “icon”, fiindcă acest cuvânt, deşi are altă conotaţie în engleză, este prea preţios pentru a fi utilizat în acest scop). Explicaţia poate sta în faptul că Televiziunea Română a stat decenii la rând, din punct de vedere al imaginii, în nume mari precum Sanda Ţăranu sau Delia Budeanu. Nume şi figuri care mai atenuau din amărăciunea şi depresia unei perioade stupide şi din grotescul unei televiziuni aservite. Nu vreau să complic prea mult povestea, dar cred că în subconştientul românilor a rămas imaginea matriarhală a prezentatoarei TV pozitive, de încredere, că viaţa poate fi suportată. Poate e o opinie greşită, însă mă gândesc că sunt alte ţări unde prezentatorii, nu prezentatoarele, sunt cei care rămân “a la long” în conştiinţa publică.

Paul Gascoigne. Imediat îţi vin în minte toate prostiile pe care le-a făcut Gazza de-a lungul timpului. Stereotipiile ies la iveală şi se amestecă într-o cascadă de miştouri. Suntem caterincoşi, moralişti, de parcă noi nu am făcut prostii la vremea noastră. Un boem, un “consumator”, un neprofesionist. Acestea sunt acuzele lansate, de-a lungul vremii, la adresa fostului mare fotbalist englez. Însă Gazza rămâne unic. Bufon-nebufon, amator-neamator, geniu-miserupist. Ziceţi-i cum vreţi. Însă nimeni nu poate nega talentul său enorm, marile sale meciuri, superbele sale goluri. Nu s-a oprit fotbalul la el, dar nu este la fel fără el.
Am citit un articol extraordinar despre tumultoasa sa experienţă de la Lazio, în ultimul număr al “FourFourTwo”. Vroiam să îl adaptez, dar m-am gândit că lucrurile care contează sunt cele care le-a făcut pe teren. Aici, puteţi găsi un rezumat cu marile sale realizări…