Levente Balint blog

Nu trăim în cea mai perfectă ţară. Nu avem cei mai buni cetăţeni ai planetei. Nu avem conducătorii desăvârşiţi. Nu constituim societatea ideală. Însă acum, la 20 de ani de la dispariţia regimului Ceauşescu trăim altfel. Trăim mai bine. Mai aerisit. (Ceva) mai liniştit. (Ceva) mai curat.
Ştiu placa: “Domne’, pe vremea aia aveai asigurate un apartament şi un loc de muncă”. Este o chestiune relativă. Trăiai, în mare măsură, într-o casă rece, în care, iarna, de câteva ori pe săptămână, seara, se lua curentul. Locul de muncă îşi asumase celebrul “noi ne facem că muncim, ei ne fac că ne plătesc”. Nu aveai voie să spui ce gândeşti. Nu aveai voie să ieşi în străinătate decât în anumite condiţii, extrem de severe. Dacă nu aveai pile, trebuia să te pui dimineaţa, la ora 5, la coadă la alimentară pentru pâine şi lapte (tinerilor de azi cu tricouri cheguevariste şi bască bolşevico-proletară, v-aţi încumeta la o astfel de experienţă în luna decembrie?). Produsele esenţiale erau aproape imposibil de găsit. Nu mai vorbesc despre minciuna din ziare, de la televiziune, despre cenzură, despre frică, despre suspiciune, despre delaţiune. Despre tinereţea pierdută, despre lunile de vară în care, ca licean sau student, mergeai pe toate temperaturile posibile la cules Dumnezeu-ştie-ce…
E mai bine. Şi, cel mai important, din tot sufletul: Respect absolut celor care au murit în decembrie 1989!