Levente Balint blog

Sincer să fiu, până să văd filmul ăsta, cuvântul “Avatar” îl asociam fie cu “Avatarurile faraonului Tla”, de Michael Eminescu, fie cu avatarurile de pe mess pe care mi le tot schimb. Ieri am văzut şi filmul lui Cameron, film care, cică, este unul dintre hiturile anului. Nu sunt un cinefil convins, mărturisesc că gândirea mea limitată în materie de filmologie m-a făcut să fiu un fan “Citizen Kane”, să îl urmăresc pe Almodovar, să mă uit din când în când la Kusturica (perioada pre-Undergound!) şi să urmăresc la nesfârşit “Seinfeld”, “South Park” şi “Columbo”. Deci, în calitate de necinefil, pot să zic că “Avatar” este un film care-şi merită banii daţi la Cinema City NUMAI pentru efectele vizuale. Atât. În rest, aceleaşi teme hollywood-iene prăfuite, dar băgate, ca imagine, la transformare pe computer. Lupta dintre bine şi rău, ubicuă în filmele americane. Aici, vedem nişte nene de pe pământ care traumatizează nişte humanoizi de pe planeta Pandora, vrând să le distrugă Arborele care zace pe un zăcământ de nu-ştiu-ce-rocă-scumpă pe Terra (nicio legătură cu dorinţele marilor puteri din lumea reală, care vor să ia petrol şi altele de la bietele popoare din lumea a 3-a sau a 4-a, nu?-Muhahaha!). Un fost puşcaş marin actualmente invalid intră prin tot felul de aparate sofisticate în creierul unui pandorian. Gagiului începe să-i placă viaţa de acolo şi se îndrăgosteşte de o tipă pandoriană. Mare amor, iar la un moment dat Puşcaşu Marin iniţiază o revoltă împotriva pământenilor. Şi, fireşte, mânat de iubire, cu săgeţi şi tot felul de animale groteşti, îi învinge pe sălbaticii pământeni care au vreo 20 de nave dotate cu bombe şi gaze. La final, totul e frumos, dragostea învinge orice barieră şi, din cutia Pandorei, iese o baladă de Celine Dion.
Soţiei mele i-a plăcut filmul. Mie, nu. Recomandare: mergeţi la film doar dacă sunteţi pasionat de efectele vizuale, mai ales că, se pare, producţia filmului a costat vreo 310 milioane dolari. Cu banii ăştia, salvau sigur flora şi fauna de pe planeta Pandora!

Ne reîntâlnim pe blog pe 28 decembrie. Atunci, vom povesti cum ne-am petrecut de Crăciun. Până atunci, vă urez un Crăciun reuşit, fericit, îmbelşugat cum vreţi voi. Vă dedic această piesă şi vă rog să nu uitaţi, chiar şi în condiţiile acestea destul de vitrege din punct de vedere economic că sunt, pe lumea asta, oameni care o duc mult, mult mai rău decât noi…