Levente Balint blog

Ştiu, nu este la modă să fii susţinător al lui Sabău. Dă bine dacă îl conteşti, dacă îl critici pentru tactică, dacă îl trimiţi înapoi la Bistriţa… Acum nu mai contează că ai realizat cea mai mare performanţă europeană din istoria fotbalului timişorean prin eliminarea lui Şahtior Doneţk, câştigătoarea Cupei UEFA. Sau că ai făcut egal pe terenul lui Ajax. Sau că ai pierdut un singur meci în actuala ediţie de campionat, şi acela după o regretabilă greşeală personală. Sau că la Galaţi, unde nu ai avut mijlocaşii centrali la dispoziţie, pe lângă gol ai avut două bare şi trei ratări singur cu portarul… Ori că Dinamo Zagreb, echipă care ţi-a administrat cel mai drastic eşec din acest sezon are jucători pentru care Tottenham oferă 12 milioane de euro. Sau că acasă, cu Anderlecht, ai marcat un gol nevalidat deoarece arbitrul a uitat de legea avantajului. Sau că la Bruxelles ai fost penalizat cu o lovitură de pedeapsă despre care, dacă erai în România şi ea se dicta împotriva lui SDR se discuta şi astăzi la tv.
Sigur, oricine este supus criticii publice. Nimeni nu este infailibil. Însă aşa cum Cosmin Olăroiu sau Duşan Uhrin au fost (pe bună dreptate) susţinuţi de fani în momentele grele, de acelaşi tratament ar trebui să aibă parte şi actualul antrenor. Aşa cum de fiecare dată tribuna a aşteptat răbdare din partea patronatului în ceea ce priveşte banca tehnică, aşa, acum răbdarea trebuie să vină şi din partea suporterilor. Şi nu numai a lor. Observaţiile profesionale sunt binevenite şi foarte normale. Însă, apropo. Ştiţi ce golaveraj a avut Politehnica Timişoara în 1992, când s-a calificat în Cupa UEFA? 36-34. Asta apropo de faptul că Sabău joacă… defensiv.
Dacă, Doamne fereşte, traseul următor al echipei va fi unul nefast, cu siguranţă că mi se va da peste nas pentru acest text. “Ţi-am zis, bă!” Sunt obişnuit cu astea, am luat şi un picior în spate la meciul cu Dinamo Zagreb. Lumea vrea mai mult, mai repede, dacă se poate în trei luni să avem 10 puncte avans în fruntea clasamentului. Este normal. Pretenţiile sunt mari, tot mai mari. Nu ne rămâne decât să credem şi să aşteptăm. Am încheiat pompos, însă tot aşa, cu încredere şi speranţă, am ajuns şi aici, vicecampioni şi participanţi în grupele UEFA Europa League. Apropo, ştiaţi că suntem singura echipă românească ce joacă în grupe DOAR contra unor foste deţinătoare de cupe europene?