Levente Balint blog

Şoc pe piaţa transferurilor din media timişoreană. Cunoscutul realizator TV Dan Duţu a încheiat conturile cu Analog TV! Nebănuita plecare, ca să cităm o expresie favorită a jurnalistului în cauză, s-a concretizat astăzi. De altfel, obişnuiţii privitori ai emisiunii “Fotbal în alb-violet” au fost dezamăgiţi în această seară când au constatat că show-ul nu mai e pe ecrane. Dan Duţu nu va părăsi însă mass-media. La finele lunii noiembrie el va demara un alt proiect, la postul concurent TVT 89, acolo unde va coordona, lunea, între 22,30 şi 24,00, emisiunea “90′”. Suntem convinşi că, mai mult sau mai puţin controversat, DD va şti să ţină lumea în faţa micilor ecrane (sau plasmelor, cum vă convine). Succes, oricum!
P.S.: De urmărit cine va face emisiunea de fiecare luni dedicată clubului-fanion al Banatului… Ionuţ Suciu?

Rar am văzut o asemenea vehemenţă la un jurnalist român aşa cum a fost, ieri seară, cazul lui Răzvan Boanchiş. Pe B1TV, jurnalistul a spălat pe jos practic cu media românească, de la Vochin până la reporterii de teren. Alături de Dan Dumitrescu, ceva mai ponderat şi diplomat, însă la fel de caustic. Mai mult, cei doi au afirmat că prin înfrângerea de la Belgrad fotbalul nostru a ajuns la nivelul… presei. În genere, există o solidaritate de breaslă. De unde această ieşire? A venit timpul unui război intern în media românească? Voi credeţi că presa românească este la nivelul unui 0-5?

Luni, 12 octombrie, ora 20,02. Televiziunile gsptv şi sport.ro au realizat o premieră mondială. În acelaşi timp, Mircea Lucescu vorbea cu ambele televiziuni. Dialoga şi cu Iordănescu şi Samuilă pe gesepe, şi cu cei de la sport.ro! Şi zicea lucruri diferite în acelaşi timp! Ambele intervenţii erau, se vedea în colţ, în direct. Trebuie să felicităm noul tip de media. Am realizat ubicuitatea mediatică!
P.S.: Aţi sesizat, cred, că una dintre televiziuni difuza, de fapt, o înregistrare cu Il Luce, punând, în colţ, anunţul “DIRECT”.

Constatăm că nu avem:

infrastructură, logistică, centre de copii şi juniori, antrenori la nivel juvenil, proiecte pe termen scurt, mediu şi lung, jucători talentaţi care pot să fie vânduţi la preţuri mari peste hotare, viziune, stadioane, şosele, presă serioasă, atmosferă profesionistă la echipa naţională, cluburi care să aibă planuri pe termen scurt, mediu şi lung, suporteri devotaţi “tricolorilor”, număr 10, guvern care să sprijine sportul, autorităţi locale care să construiască stadioane de cinci stele, conducători competenţi, condiţii de vitaminizare.
Descoperim, brusc, că nu avem calificări la naţionalele de juniori şi că antrenorii de la nivelul juvenil au salarii mici.
Demascăm incompetenţa celor care nu ştiu să facă centre de pregătire ca şi la Ajax Amsterdam.
Dăm vina pe presă.
Presa dă vina pe conducători şi finanţatori.
Jucătorii naţionalei care de-a lungul sezonului sunt idolatrizaţi şi mediatizaţi devin peste noapte amatori, figuranţi, fiţoşi şi aroganţi.
Selecţionerul a fost prost ales.

Trec câteva zile şi, apoi, revenim la campionat. Uităm de toate şi ne cufundăm în disputele perpetue din competiţia internă. Până la următorul eşec major şi, atunci, revenim la ce am vorbit mai sus.

P.S. 1: Ca o părere personală, de om nepriceput la fotbal (asta ca să citez un fost coleg), nu cred că naţionala nu poate să îi includă pe Torje, Florin Costea, Bourceanu, Deac şi Herea.
P.S. 2: Cât priveşte articolul de astăzi, din ProSport, scris de Lucian Lipovan, consider că preşedinţii de cluburi au tot dreptul să vorbească despre echipa naţională, atâta vreme cât datorită lor există acum cluburile de fotbal din Liga I. Că au dreptate sau nu, este o altă poveste. Dar, aşa cum orice cetăţean sau jurnalist are voie să-şi exprime opinia despre echipa naţională, şi ei, ca finanţatori, pot să-şi spună părerea, chiar daca ea este corectă sau nu.

În 1984 am păşit prima dată pe stadioanele Timişoarei. “1 mai”, “CFR”, “UMT”, “Progresul”, “FZB”… Un sfert de veac în care am văzut şi… suferit destule. Zilele astea mi-a trecut prin cap cum ar arăta o posibilă echipă ideală a Timişoarei fotbalistice, din toţi aceşti ani de suporter, ziarist şi ofiţer de presă şi m-am decis să o scriu aici. Avertizez din start că sunt opţiuni şi subiective, dar şi obiective. Am luat în calcul jucători care au acces, de pildă, la echipa naţională jucând la Poli sau FC Timişoara, fotbalişti care au ajuns în cupele europene sau au avut realizări pe o perioadă mai lungă de timp. De asemenea, a contat mult şi continuitatea în prezenţe. Repet, e vorba de jucători pe care i-am văzut live din 1984 încoace, la echipele din Timişoara. De fapt, ăsta este principiul meu. Nu poţi să faci topuri cu fotbalişti pe care nu i-ai văzut şi, mai mult, au evoluat în epoci diferite ca stil şi condiţii de performanţă.
Există o singură nedumerire. Postul de fundaş stânga. Nu pot să mă decid: Varga sau Artiom Karamyan. De aceea, cu permisiunea dumneavoastră, acel post este singurul dublat. Chiar nu mă pot decide! Varga este un simbol al fotbalului bănăţean, iar Artiom este unul dintre oamenii care şi-au adus decisiv contribuţia la cel mai bun loc în prima ligă, a unei echipe timişorene, din ultimii 61 de ani.
Dar, să vedem echipa:
Pantilimon-Contra, Cisovsky, Nibombe, Varga/Artiom Karamyan-Rotariu, Alexa, Codrea, Vlaicu-Timofte, Bucur. Rezerve: Popa, Bătrânu, Crăciun, Emeghara, Octavian Popescu, Guşatu, Torje.