Levente Balint blog

Povestea asta e reală şi s-a petrecut în 1979. Un unchi din partea mamei are nişte rude în Franţa. În urmă cu trei decenii, rubedeniile au venit într-o vizită în România, un fel de “family reunion”. Oamenii şi-a adus şi fiul cu acea ocazie. Jean-Marie pe numele său, tânărul furios avea cam 25 de ani pe atunci şi a fost atras de părinţi în România pentru a vedea realităţile comunismului. Tânărul se declara comunist convins, înjura capitalismul putred şi vedea “raiul” din Europa de Est ca alternativa pentru a scăpa de infernul în care credea el că trăieşte. “L-am adus să vadă ce înseamnă comunismul”, a spus mama lui.

Jean-Marie a avut primul şoc când a coborât în Gara de Nord. Imaginaţi-vă o gară românească din 1979! Apoi, după un periplu prin oraş, a fost dus într-un sat de lângă Timişoara, pe nume Checea. Ghinionul a fost că venise toamna şi toate străzile erau inundate cu bălţi. Ce diferenţă, de la autostrăzile ca-n palmă din Franţa putred de capitalistă la gropile selenare din România!  Au urmat apoi celelalte aspecte de care Jean-Marie a aflat: condiţiile de viaţă, restricţiile economice şi politice, infrastructura inexistentă, depresia generală, sufocarea oricărei iniţiative, alienarea tineretului… A aflat şi el că, în buza toamnei, în loc să studieze, tinerii sunt trimişi la cules de porumb şi la apărarea patriei.

Franţujii s-au întors acasă. După câteva săptămâni, a venit o scrisoare. “Jean-Marie s-a lecuit de comunism”.

Am scris această poveste, cum am zis, reală, pentru a le aminti Jean-Marie-lor de astăzi, care poartă tricouri cu Che Guevara şi visează utopii roşii pe pereţi de Facebook sau pe bloguri ce a însemnat cu adevărat comunismul. Şi dacă într-adevăr iubesc atât de mult comunismul, să emigreze puţin în Cuba. Nu le-ar strica. Nici lui Jean-Marie nu i-a căzut rău. S-a lecuit.