Levente Balint blog

Acum,  nimeni nu ne mai poate pune la îndoială identitatea. Acum, nimeni nu ne mai poate ridiculiza. Acum, nimeni nu ne poate subtiliza mândria. Acum, nimeni nu ne poate dez-timişoreniza.

După patru ani, după trofee ratate la mustaţă, după aşteptări şi supărări, a venit seara marelui triumf.  O seară de august frumoasă ca o zi de nuntă. Ploaia nu a venit, deşi meteorologii şi… “meteorologii” au prevestit-0, nu le-a potopit pe toate. A venit însă o calificare memorabilă, istorică, maiestuoasă, euforică. O calificare ce a ridicat spre cer steagul orgoliului şi a început să dăltuiască paginile de aur ale atlasului etern numit “Nu e niciunde ca la Timişoara”. Coroana de pe blazonul clubului a fost purtată cu mândrie de toţi cei de pe stadion.

Să fie clar: este cea mai importantă performanţă europeană a Timişoarei fotbalistice! Nimic nu se compară cu acest triumf. Deţinătoarea Cupei UEFA, expulzată din Champions League, pe stadionul “Dan Păltinişanu”! Fotbalul românesc a mai bifat asemenea eliminări, ale unor echipe câştigătoare en-titre ale unor cupe continentale. Feyenoord, eliminată de UTA, Hamburg, scoasă de Dinamo, Valencia, biruită de Steaua. Statistica este depozitara rece, trebuie amintită.

Miercuri seara, am suferit, am fugit, am plâns, am muncit, am sperat, am visat.  A fost frumos. Totul este ca într-un film de legendă. Iar legenda o scriem chiar noi. Împreună!

Post a Comment