Levente Balint blog

Ca să folosesc termeni prăfuiţi, Stuttgart a fost “o nucă prea tare pentru noi”. Ca să epuizez subiectul, am să mai amintesc truismele cunoscute precum “nemţii rămân nemţi”, “diferenţa de bugete s-a văzut pe teren”, “mai avem mult până să îi ajungem din urmă” etc.

Rămân lucrurile concrete. Să le luăm pe rând, ca să nu le uităm. Play-off-ul UEFA Champions League este, organizatoric, identic cu meciurile din grupe. Din acest punct de vedere, am atins, cum ar spune preşedintele Marian Iancu, “stratosfera”. Nu am avut parte de continuitatea şi expunerea din grupe, însă glamour-ul UEFA Champions League l-am trăit, cum am spus, organizatoric şi afectiv. Vom mai avea timp să povestim, aici, despre fascinantele detalii ale unui meci de UCL.

Am realizat, să nu uităm!, cea mai mare performanţă din istoria fotbalulului timişorean, eliminarea câştigătoarei Cupei UEFA. Şi, deşi nu am câştigat niciun meci, încă, în actualul sezon de cupe europene, statistic trebuie să amintim şi faptul că nu am pierdut în cele două deplasări de la Doneţk şi Stuttgart. Nu uitaţi asta, cei care aşteptaţi cu înfrigurare să desfiinţaţi “tactica defensivă” a echipei!

Mai departe, stabilizarea financiară dată de participarea în eurocupe este una demnă de semnalat. Da, este foarte bine să existe astfel de încasări, iar “contabilii” din presă trebuie să ştie că, după ce se uită în propria ogradă şubrezită din punct de vedere economic şi apoi dă un search pe google în această temă, orice club are cheltuieli şi venituri. Cash-flow, autofinanţare, “îşi scot banii”, ziceţi-i cum vreţi. După ani de investiţii, e firesc să vină ziua în care să cheltuieşti şi din veniturile pe care le generezi tu, prin performanţele pe care le faci. O face şi Real Madrid, iar cine nu face asta, fie e Mecena (hmmm…), fie nu ştie pe ce lume trăieşte.

Căderea în Europa League este doar aparent o retrogradare. Este un pas înapoi, însă nu este unul fatal. Europa League, se ştie deja, a fost reorganizată pe un sistem care aduce mai mulţi bani şi mai multă mediatizare. Pentru noi, cele şase meciuri din această toamnă înseamnă creşterea experienţei, mărirea audienţei, dublarea faimei, mărirea bugetului. Şi Europa League este un vis, organizarea fiind, în mare măsură, egală cu cea din prima competiţie intercluburi din lume.

Un vis s-a terminat, începe altul! Europa League este şi ea o ligă a celor buni şi celebri!

P.S.: Pentru analişti: Ioan Ovidiu Sabău le-a eliminat, ca antrenor, pe Maccabi Haifa şi Shakhtar Doneţk, a bătut-o pe Atletico Madrid şi a făcut remiză pe terenul lui Stuttgart. În jocuri oficiale. Cu tot cu “prudenţa” lui.

Grele zile mai sunt… Tot pe drumuri, meciuri oficiale, conferinţe de presă, discuţii, organizări de evenimente. Şi multe altele. De aceea, şi însemnările de pe acest blog sunt destul de rare, chit că idei, subiecte, teme şi polemici ar fi destule. Cert e că săptămâna aceasta va creşte în intensitate. Pe lângă meciul cu Rapid, se vor intensifica pregătirile şi pentru meciul cu VfB Stuttgart, din UEFA Champions League. Şi, în mod sigur, va fi total diferit, organizatoric, în sensul bun al cuvântului, decât la jocul precedent! Puţină răbdare până marţea… viitoare!

Acum,  nimeni nu ne mai poate pune la îndoială identitatea. Acum, nimeni nu ne mai poate ridiculiza. Acum, nimeni nu ne poate subtiliza mândria. Acum, nimeni nu ne poate dez-timişoreniza.

După patru ani, după trofee ratate la mustaţă, după aşteptări şi supărări, a venit seara marelui triumf.  O seară de august frumoasă ca o zi de nuntă. Ploaia nu a venit, deşi meteorologii şi… “meteorologii” au prevestit-0, nu le-a potopit pe toate. A venit însă o calificare memorabilă, istorică, maiestuoasă, euforică. O calificare ce a ridicat spre cer steagul orgoliului şi a început să dăltuiască paginile de aur ale atlasului etern numit “Nu e niciunde ca la Timişoara”. Coroana de pe blazonul clubului a fost purtată cu mândrie de toţi cei de pe stadion.

Să fie clar: este cea mai importantă performanţă europeană a Timişoarei fotbalistice! Nimic nu se compară cu acest triumf. Deţinătoarea Cupei UEFA, expulzată din Champions League, pe stadionul “Dan Păltinişanu”! Fotbalul românesc a mai bifat asemenea eliminări, ale unor echipe câştigătoare en-titre ale unor cupe continentale. Feyenoord, eliminată de UTA, Hamburg, scoasă de Dinamo, Valencia, biruită de Steaua. Statistica este depozitara rece, trebuie amintită.

Miercuri seara, am suferit, am fugit, am plâns, am muncit, am sperat, am visat.  A fost frumos. Totul este ca într-un film de legendă. Iar legenda o scriem chiar noi. Împreună!

Sunt fericit. Atât!

Mai sunt doar două zile…Suntem aproape-ce aproape!-de o performanţă memorabilă. Plăcuta trudă de organizare a partidei estompează, puţin, din stres. Însemnările pe acest blog sunt rare şi influenţate de senzaţiile intense pricinuite de cruciala partidă de miercuri. Un lucru e sigur: trăim istorie!