Levente Balint blog

2-2 la Doneţk! Un scor care te face să visezi, să crezi, să speri! Bucuria este prea mare pentru a fi descrisă, însă joi dimineaţa trebuie să ne revenim şi să fim aceiaşi oameni serioşi, echilibraţi şi muncitori. Se poate!

Emoţii… Cum să fii cu o seară înainte de debutul în Champions League? Bine, a fost o zi foarte normală, tipică pentru ceea ce înseamnă preziua unei partide de o asemenea anvergură. Conferinţa de presă a decurs în condiţii fireşti, cu Marius Bratu şi Arman Karamyan traducători de limba rusă, spre deliciul presei româneşti. Apropo de mass-media română, toate instituţiile media importante şi-au trimis emisari pentru jocul de mâine. Sigur, este atracţia mare pentru presa bucureşteană şi datorită lui Mircea Lucescu, dar important pentru noi este că suntem acolo, în lumina reflectoarelor.
Apropo de lumină. Doneţkul străluceşte din punct de vedere sportiv. Lângă “Olimpicul” pe care vom juca mâine, se construieşte “Donbass Arena”, un stadion de 55.000 de locuri care, cel puţin din afară, este echivalent cu un gigant de sticlă şi culoare de oriunde, din Europa până-n America de Sud. Ucraina se găteşte tot mai mult pentru Europenele din 2012…
Să revenim însă la noi… E bine că nu avem alte probleme medicale, suntem gata de meci. Ce mult mai e, parcă, până la fluierul de start…

Am ajuns la Doneţk, pe la 13,45, ora locală, care este aceeaşi ca în România, pentru conformitate:) Prima impresie: e ceva mai răcoros decât acasă, dar nu foarte mult. Hotelul, splendid, de 5 stele… Am fost primiţi mai mult decât decent de reprezentanţii lui Shakhtar, presa locală fiind şi ea la datorie, la aeroport…
Prima impresie e că Doneţk, deşi este un oraş tipic pentru Europa de Est, nu este atât de înapoiat precum vor unii să-l zugrăvească. Un oraş normal, care păstrează amprenta trecutelor vremuri, industriale. Firmele vestice sunt însă prezente aproape peste tot, iar în oraş se modernizează Donbass Arena, pentru Europeanul din 2012.
Aşadar, începem un drum frumos, mâine seară…
Mai multe, la noapte, după întoarcerea de la stadion şi cină…

Ieri, în drum spre ţară, via Viena, am primit mai multe apeluri telefonice de la doi microbişti germani. Cei doi, a căror vârstă nu depăşeşte 30 de ani, rataseră întâlnirea cu noi, la Bad St. Leonhard, pentru a culege autografe de la Ioan Ovidiu Sabău. Până la urmă, oamenii au venit până la aeroportul din Viena, cu maşina, făcând peste 200 de kilometri. Asta NUMAI pentru a-şi completa colecţia de poze cu autografe, de la Ioan Ovidiu Sabău. Aveau poster cu naţionala României din anii ‘90 şi fotografii cu antrenorul nostru… Până la urmă, au reuşit, prinzându-l pe tehnician exact înainte de îmbarcare. Şi-au făcut poze, şi-au îndeplinit misiunea! Pot spune că am văzut doi oameni fericiţi… Acea bucurie esenţială, pe care o aveam la 13-14 ani, provocată de descoperirea unui abţibild cu Van Basten sau Matthaus, în colecţia Panini. Şi, într-o vreme tumultoasă, cu aşteptări-acuze-contestări, e bine să ne reamintim că, până la urmă, fotbalul trebuie iubit. Tocmai fiindcă e uman, cu bunele şi relele sale.

Ioan Timofte, unul dintre cei mai mari fotbalişti din istoria fotbalului bănăţean, a spus că, dacă vom elimina pe Şahtior, performanţa, deşi extraordinară, va fi tot sub triumful reuşit de Politehnica în 1990. Interesantă opinie, mai ales că vine din partea unui om competent şi care chiar ştie ce vorbeşte când e vorba de fotbal.
Comparaţia este tentantă şi atrage în discuţie multe aspecte. În primul rând, dacă ar fi să comparăm stadiul actual al lui Şahtior, se poate zice că este vorba de deţinătoarea Cupei UEFA. Or, Atletico, la momentul respectiv-şi chiar la momentul actual-nu mai cucerise de multă vreme un trofeu continental. În schimb, Atletico provenea, atunci, dintr-unul din cele mai puternice campionate ale lumii, fiind o formaţie cu prezenţe constante în cupele europene. De asemenea, avea în componenţă staruri mondiale ca Rodax, Futre, Baltazar sau Donato.
Pe de altă parte, bugetul lui Şahtior este unul remarcabil la această oră. Staff-ul tehnic este unul de maximă valoare, iar lotul conţine internaţionali din toată lumea.
Aşadar: e mai slabă Şahtior 2009 decât Atletico 1990?
Răspunsul meu ştiţi care e? Să trecem noi de Şahtior şi avem timp destul să găsim răspunsul la dilemă!

Sondajul alăturat începe să contureze ideea că, în opinia voastră, Goga şi Vrsic vor fi revelaţiile acestei ediţii de campionat. Mansi, din păcate, nu mai poate intra în calcule până în primăvara lui 2010. Interesant cum aţi votat mai mult pentru jucători ofensivi. Cum ar arăta atunci 11-le ideal? Grea, dar şi frumoasă misiune are Neluţu Sabău…

O intrare din spate, necontrolată, a unui fundaş de la Debrecen, a provocat o absenţă de jumătate de an, de pe teren, a lui Mansour. Din păcate, urmează o operaţie la ligamentele genunchiului drept… Uneori, fotbalul e nedrept, aruncându-ţi, din când în când, câte un rânjet macabru. Anul şi nenorocirea, cam asta se întâmplă la noi, şi mereu, din motive ce nu ţin de pregătire… În 2007, Vrsic… În 2008, Brezinsky… Anul acesta a început cu o altă durere. Goga. Iar acum, Mansi, care era gata de o consacrare definitivă, ia şi el drumul cuţitului. Capul sus, Mansi!