Levente Balint blog

În vara anului trecut, “ProSport” scria că Dinamo va lua sigur titlul în 2009, existând o serie de motive expuse de gazetari. Ideea a fost reiterată în iarnă.
După semifinala de Cupă cu Dinamo, în acelaşi cotidian, s-a sugerat că a fost blat, deoarece Poli avea asigurată, astfel, intrarea în grupele Europa League.
Înainte de CFR-Timişoara 2-0, s-a scris că va fi blat, Poli urmând să dea ceferiştilor Cupa.
Înainte de finala Cupei, s-a scris,  tot acolo, că va fi blat,Poli urmând să câştige, după sistemul ” anul ăsta, eu, anul viitor, tu”.
Câte din aceste predicţii s-au confirmat?

De-a lungul campionatului trecut, “media” a trâmbiţat că formaţia care va câştiga titlul în România va primi automat zece milioane de euro, intrând direct în grupele Ligii Campionilor. Recent, a apărut o ştire care informa că, referitor la încasările din Liga Campionilor, “Steaua a fost penultima dintre cele 32 de calificate în grupele Champions League, cu 6,880 milioane de euro, puţin peste bieloruşii de la BATE Borisov (6,342 milioane), dar sub CFR Cluj, care a încasat 7,605 milioane.” Diferenţă mare până la cele zece milioane, care au creat o obsesie sau, vorba lui V.T., o “psihoză” prin presă! Singurii care au semnalat la timpul potrivit că o parte a presei aberează au fost Marian Iancu şi Meme Stoica. Acestea sunt CÂŞTIGURILE CONCRETE, restul fiind mai mult decât relativ (bilete vândute, sponsori, alte încasări etc.). Şi, ca să fim şi mai… concreţi, cluburile care ajung în Ligă au în mod automat cheltuieli mult mai mari: prime, transferuri, contracte, deplasări etc. Deci: nu mai vindeţi blana ursului din pădurea elveţiană, dragi confraţi!

Aşa zicea un reprezentant de marcă al acestei bresle, pe Analog TV, zilele trecute. Cică el face aproximativ 300.000 de lei vechi pe zi, însă “banii nu îmi ajung nici măcar să dorm în stradă”. Aşadar, insul, care a spus apoi că are doi copii ce sunt bine, după ce i-a dat la un centrul de plasament, nu poate trăi cu 9 milioane de lei vechi pe lună. Mă întreb atunci ce poate să spună un proaspăt profesor care nu ia nici măcar 9 milioane de lei vechi pe lună?! Iar banii extra ce i-ar putea face-de exemplu, 250.000 de ROL la o supraveghere la bac-nu îi primeşte, că aşa vrea cineva, profesorii mergând tot pe banii lor la examenele în cauză. Dar cui îi pasă de profesori când sunt atâtea probleme în ţara asta… Nu aţi văzut ce probleme are Lazarus? Iar Marian Valorosu’ trebuie susţinut în prodigioasa sa carieră de muzician, că e talentat şi de perspectivă…

Astăzi, se reiau pregătirile… Gata cu vacanţa, cu lingerea rănilor în urma unui final de sezon solicitant… Ne aşteaptă una dintre cele mai fierbinţi veri din istoria fotbalului timişorean. Preliminariile Ligii Campionilor… Un nou campionat în care ţintim titlul… Din nou cu gândul la Cupă… Cei mai frumoşi ani sunt cei care vor veni!

A venit Sabău. S-a rezolvat, în sfârşit, problema antrenorului principal, una care a ţinut pe jar Timişoara, şi nu numai, în ultimele săptămâni. Prima impresie este că alegerea este una inspirată. Este vorba de un antrenor tânăr, studios, ce mizează mult pe disciplină şi organizare. Să sperăm că rezultatele vor apărea şi ele. Cred că avem toate ingredientele necesare pentru aşa ceva!

Recunosc că sunt un mare fan Facebook. Îl consider cel mai rafinat site de socializare, deşi cred că, la nivelul la care ajuns, este destul de vulgar să îl pui alături de hi5 sau tagged. În fine.. Sincer, îmi plac mult aplicaţiile, mai mult de distracţie, însă unele dintre ele relevă câteva aspecte foarte savuroase.
Astfel, în urma testelor efectuate în ultimele luni, am aflat despre mine, Levente Balint, că:
Într-o viaţă anterioară am fost artist; dacă eram Elf, mă chema Money-Grabbing; ca scriitor degenerat mă potrivesc cu F. Scott Fitzgerald; sunt 67% matur; ca actor de film mă apropii de calapodul Frank Abagnale jr. din “Catch me if you can”; sunt născut să fiu erou; dacă eram latin, mă numeam Ordell; dacă m-aş bate cu Chuck Norris aş fi Bruce Lee; etnia mea reală este latino; imnul vieţii mele este “Wonderwall”-Oasis; sunt 72% fericit; limba ce mă reprezintă este spaniola; am caracterul lui Aristotel, Eisenhower, Fernando Torres şi Freud; dacă eram suedez, mă chema Lucas Lindstrom, de eram polonez, aş fi fost Eufemiusz Wojciechowsk; că angoasa vieţii mele este ratarea socială.
Însă înainte de toate, testul Rorschach spune că sunt perfect sănătos. La cap. Dacă Facebook o certifică…

Dacă ploaia mi-a stins oarecum din vulcanul concertului DM de la Budapesta, miercuri, înainte de întoarcerea spre casă, am avut norocul să-l întâlnesc pe Anton Corbijn. Pentru cei care ÎNCĂ nu ştiu cine e Corbijn, trebuie să spunem că olandezul este unul dintre cei mai mari fotografi contemporani, fiind, practic, creatorul imaginii Depeche Mode. Iar dacă nici asta nu vă convinge, vă mai amintesc că batavul a lucrat, de-a lungul vremii, cu U2, Kraftwerk, David Bowie, Bjork, Metallica, Leonard Cohen, Sinead O’ Connor, Kylie Minogue, Johnny Cash… Să mai continuu?
Corbijn a avut, chiar în perioada concertului DM, o expoziţie la Budapesta, organizată de Ambasada Olandei. Coincidenţa a fost ca exact când am intrat la expoziţie, omul dădea un interviu. Nu am ratat şansa unui autograf şi a unei fotografii, cu ocazia asta descoperind un om normal, deschis şi civilizat. Nicio urmă de infatuare sau distanţare. Thanks, Corbijn!

Cristiano Ronaldo, Kaka, Albiol…

Se pare că lista nu este încheiată! Real Madrid este, potrivit The Times Online, foarte aproape să îl înregimenteze şi pe Xabi Alonso, de la Liverpool. Alte voci dau ca aproape certă o altă achiziţie de la Live, şi anume Arbeloa. Întrebarea este de unde va găsi resurse Perez să tot cumpere “stele” şi, mai ales, cum va amortiza conducerea “albilor” aceste investiţii.

Sincer, pe “praful” ăsta, vorba cuiva, sunt bani mulţi. Foarte mulţi! Acum să nu credeţi că sunt frustrat sau revoltat, fiind un recunoscut fan Atletico.  Dar, totuşi… What the…?!

Xabi Alonso, din nou în La Liga?

Am descoperit, cu bucurie, că există un site dedicat lui Octavian Paler. www.octavianpaler.ro. Între atâtea bloguri cu haioşenii, filmuleţe porno-porcoaso-amuzante, poze contrafăcute, sau pagini scrise sub perversul anonimat, mai sunt, iată!, şi pagini serioase şi valoroase. Nu pot să nu îmi aduc aminte de o superbă seară de iulie 1996 când am avut plăcerea de a cina alături de Octavian Paler şi Iosif Costinaş. Coincidenţă, nici unul dintre cei doi nu mai este, astăzi, printre noi. Coincidenţă, chiar atunci îşi lansase Paler volumul “Aventuri solitare”, dedicat, în bună parte, călătoriei sale în Grecia, iar eu tocmai urma să plec în strălucita Eladă. Au fost nişte ore extraordinare, pe care nu am să le uit niciodată. Să stai la 20 de ani cu Paler la poveşti, de-a lungul unei seri, este, ca la Mastercard, un lucru pe care nu-l poţi cumpăra. Sunt lucruri care, poate, sună banal, însă avem parte de prea puţine întâlniri esenţiale de-a lungul vieţii. Sau poate le avem, dar nu ne dăm seama de substanţa lor la momentul potrivit.

După lupte seculare, rezolvate printr-un armistiţiu coordonat de prietenul meu Tudor, am izbutit să creez www.leventebalint.com. Era şi timpul! Din fericire, lansarea acestei pagini coincide cu alte proiecte virtuale pe care le dezvolt în această perioadă.

1. Dezvoltarea www.politimisoara.com
2. Conturile FC Timişoara pe Facebook şi Twitter.
3. Întărirea proiectului “Tempo Timişoara”, revista oficială a clubului FC Timişoara.
4. Diversificarea activităţilor sectorului de PR al clubului.

Să sperăm că este începutul, sau mai bine zis, aprofundarea unei frumoase prietenii…